Timp de mers :
- vara : 4 ½ - 5 ½ h
- iarna : nu se recomandă pe porţiunea Plaiul Zănoaga – Curmătura Rodeanu
Locuri de adăpost : Mănăstirea Bistriţa, Cantonul Silvic Între Râuri, adăpost Valea Bistriţa, adăposturile Cuca Mică, Stânele Zănoaga, Stânele Rodeanu
Puncte de alimentare cu apă : Mănăstirea Bistriţa, Fântâna lui Chirachide (Cheile Bistriţei), Între Râuri, adăposturi Cuca Mică, Stânele Zănoaga, Stânele Rodeanu
Descriere :
Este unul din cele 5 trasee care traversează Parcul Naţional Buila-Vânturariţa de la sud la nord, făcând legătura dintre localităţile din sud şi creata principală a Munţilor Căpăţânii.
Traseul are punctul de pornire în Satul Bistriţa, mai exact de la poarta Mănăstirii Bistriţa, unde se află un panou informativ şi un stâlp cu săgeţi indicatoare.
Traseul se suprapune parţial (în prima parte) pe un traseu de ecoturism amenajat în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa.
Este un traseu lung dar fără dificultăţi deosebite, în cea mai mare parte desfăşurându-se pe drumuri forestiere.
Se porneşte înspre nord pe drumul forestier de pe Valea Bistriţa. După cca. 100 m se ajunge la o intersecţie de drumuri (drumul care traversează Râul Bistriţa înspre dreapta urcă spre cariera de calcar şi Mănăstirea Arnota – 4 km). După alţi 100 m se ajunge în dreptul Mănăstirii Bistriţa, unde se află o intersecţie de trasee marcată cu stâlp indicator, de unde se desprinde în dreapta traseul 2, marcat cu bandă albastră, care urcă în creasta principală a Munţilor Căpăţânii trecând pe la Mănăstirea Arnota, prin Vârful Arnota şi Vârful Prislop. În continuare pe drumul forestier trecem de o barieră şi ajungem, după ce trecem de Mănăstirea Bistriţa la intrarea în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa de pe Valea Bistriţa, care coincide cu ieşirea Bistriţei din chei, intrare marcată printr-un panou informativ şi semnul de limită de parc naţional (pătrat roşu cu chenar alb). Tot aici se află si un stâlp indicator care ne îndrumă spre Peştera Liliecilor (Peştera Sfântul Grigore Decapolitul).
Intrăm în chei şi după 200 m ajungem la un pod, unde cheile se îngustează. Aici se află un panou informativ cu informaţii despre chei şi container de colectare a deşeurilor. Din acest punct se parcurge cel mai îngust sector al cheilor, cu o lungime de cca. 1 km, sector în care se află un alt obiectiv turistic : Peştera Urşilor, marcată printr-un panou informativ şi un stâlp indicator. Înainte de a ajunge la zona în care valea se lărgeşte, trecem pe lângă un loc de popas unde se afla şi o fântână (Fântâna lui Chirachide). Valea începe să se lărgească imediat ce trecem de zona cu calcare. Imediat pe dreapta se află o poiană, apoi o topliţă (mic iaz pentru aclimatizarea puieţilor de păstrăv) veche, după care ajungem într-o zonă şi mai largă, cu poieni de-o parte şi de alta a drumului. În poiana din partea dreaptă a drumului, înainte de un pod peste Bistriţa se află amenajat un spaţiu de campare (panou informativ, masă, bănci, vatră de foc, container pt. deşeuri). După 200 m dincolo de pod şi 4,3 km de la plecarea din Bistriţa ajungem la o intersecţie de drumuri şi confluenţă de râuri (Gurgui în stânga şi Cuca în dreapta), punct numit Între Râuri. Aici se află câteva clădiri (canton silvic, cabană a parcului naţional, hidrocentrală, etc.) precum şi un izvor.
De la intersecţia drumurilor forestiere se porneşte pe drumul de pe Valea Cuca (dreapta). Se trece pe lângă clădirea din lemn a unui centru de colectare a fructelor (stânga) şi la trei sute de metri se ajunge la ramificaţia traseului 4 (marcaj cruce albastră). După aproape 4 km de la punctul „Între Râuri” se trece de fosta cabană I. F. Bistriţa, iar după încă 1 km se părăseşte drumul principal urcând pe drumul forestier din stânga, de pe Valea Cuca Mică. După cca. 500 m se traversează Pârâul Cuca Mică, apoi se urcă prin stânga acestuia spre obârşia lui. După circa jumătate de oră de urcat pe drumul secundar se ajunge la un izvor unde se află şi un adăpost. De aici traseul urcă în stânga pe un drum de tractor şi printr-o serpentină se înscrie în urcuş pe versantul vestic (zonă defrişată) al Pârâului Cuca Mică. După 15-20 minute ajungem într-o mică şa, la obârşia izvorului, unde se află un alt adăpost. De aici se intră în pădure şi în 5 minute se ajunge în culme, unde este un foişor de vânătoare, sub Vârful Cuca. De aici drumul trece pe versantul estic printr-o zonă defrişată şi coboară până într-o şa, numită „La Şipote” (izvor), unde se află în curs de desfăşurare exploatări forestiere. De aici, poteca urcă din greu pe culmea împădurită trecând prin vecinătatea unui mic canton de vânătoare aflat chiar la marginea pădurii. Înainte de vârful Zănoaga (1662 m) se urcă stâncăriile numite „Treptele Tribunalului” şi se iese în golul alpin. De aici marcajele sunt aplicate pe pietre, de cele mai multe ori la nivelul solului, însă orientarea este foarte uşoară, netrebuind decât să urmăm linia muchiei. Se urcă pe culmea Plaiului Zănoaga până într-un mic vârf, de unde se coboară spre stânele Zănoaga (izvor, două stâne şi un saivan). De aici se urcă pe drumul de tractor spre culmea principală (împădurită în această zonă), se trece pe lângă clădirea unei alte stâna şi când se ajunge la marginea pădurii de molid, drumul coteşte spre vest. Traseul merge o porţiune pe sub pădure, apoi intră în aceasta şi continuă relativ pe curbe de nivel prin pădure până în apropierea Curmăturii Rodeanu (1628 m), unde se află o stână şi unde intersectează drumul de tractor de pe creasta principală a Munţilor Căpăţânii.
)