Schitul Păpuşa – Bistriţa
Biserica a fost zidită în 1712, ctitorită de călugării bistriţeni care îl aveau în frunte pe egumenul Ştefan. Aceştia au închinat-o Sfântului Grigore Decapolitul. Zugrăveala din aceeaşi epocă, a fost făcută cu cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu.
La început, aici erau numeroase chilii în care se retrăgeau în linişte călugării cărturari de la mănăstirea Bistriţa, dar astăzi nu s-a mai păstrat din vechiul schit decât biserica, aflată lângă cimitirul satului (serveşte şi în prezent ca biserică parohială a satului Bistriţa).
Planul construcţiei este dreptunghiular (9,5 x 4,5 m la exterior), cu pridvorul retras cu circa 70 cm faţă de zidul naosului. Este alcătuită din pridvor, naos şi altar. Pridvorul este alcătuit din şase coloane şi două semicoloane cilindrice, cu arcade în semicerc. Pe naos se află o turlă, în plan octogonal, cu o bază paralelipipedică înaltă. Ca elemente decorative, la exterior sunt prezente brâuri de cărămidă aparentă, care înconjoară biserica în dreptul streaşinii, bazei şi părţii superioare a turlei.
Pictura bisericii datează din anul 1712, fiind opera zugravului Iosif şi a ieromonahului Teodosie.