Timp de mers :
- vara : 7 – 8 h
- iarna : interzis pe porţiunea Muntele Cacova – Curmătura Comarnice
Locuri de adăpost : Refugiul Scărişoara, Stâna Scărişoara, Stânele Cacova, Refugiul La Troiţă, Refugiul Piscul cu Brazi, Cabana Cheia
Puncte de alimentare cu apă : Refugiul Scărişoara, Stânele Cacova, La Troiţă, Izvoarele din Dosul Builei, Poiana Comarnice
Descriere :
Acest traseu traversează versanţii nord-vestici ai Masivului Buila-Vânturariţa şi face legătura între diversele poteci de acces la creastă. Este unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din zonă, care vara nu prezintă dificultăţi deosebite, însă iarna este interzis din cauza zăpezilor abundente şi persistente pe porţiunea numită “Dosul Builei”, zona de sub versanţii nord-vestici ai crestei.
Punctul de pornire îl constituie Satul Pietreni, mai exact intersecţia cu drumul către Satul Bărbăteşti, punct în care se află un panou informativ şi un stâlp indicator. Se porneşte pe drumul dinspre nord, şi după 100 m se ajunge la o intersecţie de drumuri şi trasee (stâlp indicator). În stânga este drumul pe Valea Costeşti (traseul nr. 3). Traseul nostru intră pe drumul forestier din dreapta, pe Valea Morii (Pârâul Sec) şi după 300 m se ajunge la o barieră şi intrarea în Parcul Naţional Buila-Vânturariţa, marcată cu un panou informative. Iniţial drumul urmează firul văii, apoi urcă pe versantul sudic al văii prin două serpentine largi, trece apoi pe versantul vestic prin traversarea văii în partea superioară a acesteia şi ajunge la o oră de la plecarea din sat într-o culme, unde întâlnim limita parcului şi traseul nr. 6 (indicator), marcat cu punct galben, care urcă din Satul Bărbăteşti. Din acest punct traseul are o porţiune comună cu traseul nr. 6. De aici părăsim drumul forestier care continuă în stânga şi urcăm înspre nord pe poteca de pe culme, pe care ajungem în 10 minute în Poiana Scărişoara. Aici se află un refugiu, izvor, panou informativ şi spaţiu de campare amenajat.
De la refugiul traversăm poiana înspre est până în culme, de unde ni se deschide o frumoasă privelişte către munţii Cozia şi Narăţ. Din culme schimbăm direcţia spre nord, intrăm în pădure ocolind şi ajungem la zona stâncoasă pe care o ocolim pe o brână pe la est. După 100 m ajungem la o vale unde este o intersecţie (indicator), de unde părăsim în dreapta traseul nr. 6 care merge spre Pătrunsa. Urcăm în stânga pe un vâlcel şi ieşim în culme într-o poieniţă. De aici urcăm pe culme înspre nord-vest, intrăm pentru puţin timp în pădure, pentru a ieşi apoi într-o altă poiană, mai mare, Poiana Şoprul Ţolii (circa 1175 m), unde se află o stână părăsită ce poate servi ca adăpost. Intrăm din nou într-o pădure rară de fag, traversăm o mică şa de unde se vede în stânga drumul forestier, apoi urcăm pe potecă înspre nord până ieşim la golul alpin din Muntele Cacova în dreptul stânei La Văcărie. Aici găsim şi apă la izvor. De la stână schimbăm direcţia înspre vest, traversăm o vale pe la baza unui versant cu grohotiş şi urcăm în culme în dreptul unei doline lângă care se află stâna din Cacova. De la stână urcăm spre nord până în creastă, unde întâlnim un indicator ce marchează intersecţia cu traseul crestei Buila-Vânturariţa, traseu marcat cu punct roşu. De aici se poate coborî în Valea Costeşti pe versantul nord-vestic al Muntelui Cacova. Urmăm creasta pe o porţiune scurtă în cere cele două trasee merg împreună, până întâlnim un alt indicator, de unde coborâm din creastă pe versantul nord-vestic al acesteia. Se coboară în pădure până la baza abruptului, de unde poteca noastră continuă să înainteze înspre nord-est pe sub abrupturile munţilor Cacova şi Piatra, în general pe curbă de nivel. După 20 minute ajungem la o nouă intersecţie marcată cu stâlp indicator, de unde coboară în stânga spre Valea Costeşti traseul nr. 6 marcat cu punct galben. Urmează o mică porţiune de urcuş lejer, pe traseu marcat şi cu punct galben, până în punctul numit La Troiţă, sub Curmătura Builei. Aici se află un mic refugiu, o troiţă, un izvor cu apă rece şi un stâlp indicator marcând desprinderea traseului nr. 6 marcat cu punct galben, care urcă în Curmătura Builei.
Traseul nostru continuă pe aceeaşi direcţie înspre nord-est, având în stânga păduri tinere de amestec, iar în dreapta stâncăriile munţilor Buila şi Ştevioara, văile abrupte şi sălbatice care coboară din creastă, împădurite cu molizi seculari sau înverzite de jnepeni. În 15 minute ajungem într-o rarişte, de unde se vede în stânga stâna din Dosul Builei. De aici poteca începe să urce mai accentuat printre stânci prăbuşite până în Poiana de Piatră (circa 1610 m), un loc deosebit de pitoresc, de unde ni se deschide o privelişte deosebită spre abruptul înjnepenit. Traversăm poiană şi intrăm în pădurea de molid, trecem câteva vâlcele şi după 20 minute ieşim într-o altă poiană, mai mică şi mult mai abruptă decât Poiana de Piatră, numită Poiana Faţa Piscului sau Poiana Frumoasă (circa 1530 m). O traversăm şi după alte 20 minute prin pădurea de molid ajungem în a treia poiana: Piscul cu Brazi. Este cea mai mică dintre cele 3 poieni importante din Dosul Builei, însă foarte pitorească. În partea superioară a acesteia se află şi un refugiu amenajat într-o veche stână, la care se ajunge urcând înspre sud. Din poiană intrăm iarăşi în pădure, traversăm o vale mai mare, unde se află şi un izvor care nu seacă, apoi după un urcuş lejer de 15 minute ajungem în Curmătura Comarnice (1525 m) într-o poieniţă. Aici ne intersectăm cu traseul nr. 17 (indicator), marcat cu bandă albastră, care urcă de la Cabana Cheia (pe unde urmează să coboare şi traseul nostru) spre creasta principală a Munţilor Căpăţânii. Din poieniţă coborâm înspre est pe o potecă printre molizi şi în 5 minute ajungem în Poiana Comarnice, în care se mai văd resturile unei stâne. Aici se află o nouă intersecţie marcată cu stâlp indicator, de unde începe traseul nr. 10 marcat cu punct galben, care urcă în creastă în Curmătura Oale şi coboară la Schitul Pahomie.
Din poiană coborâm în cca. 2 ore la Cabana Cheia. Poteca merge mai întâi înspre nord prin pădurea de molizi, coborând uşor, pentru ca apoi să-şi schimbe direcţia înspre est pe versantul sudic al Văii Comarnice. Ajungem într-un platou împădurit cu molizi, coborâm în continuare spre est, trecem prin stânga unei poieni - Poiana „Cu Bulbuce” (cca. 1320 m), aflată într-o zonă depresionară şi după scurt timp ajungem la un vechi drum de tractor. De aici singura dificultate o constituie vegetaţia arbustivă abundentă care se află pe drum. Coborâm pe serpentinele drumului (8 curbe la dreapta) până la pârâu, de unde poteca îl urmează pe acesta coborând uşor până la cabană.
)