Timp de mers :
- vara : 5 – 5 ½ h
- iarna : nu se recomandă pe porţiunea Schitul Pătrunsa – Valea Costeşti
Locuri de adăpost : CRefugiul Scărişoara, Schitul Pătrunsa, Refugiul Curmătura Builei, Refugiul La Troiţă
Puncte de alimentare cu apă : Poiana Scărişoara, Schitul Pătrunsa, Curmătura Builei, La Troiţă
Descriere :
Este un traseu care are grad mare de dificultate, datorită diferenţei mari de altitudine (aproape 1000 m de urcat şi 800 de coborât), care traversează creasta Buila-Vânturariţa de la sud la nord, în partea mediană a acesteia.
Traseul are ca punct de plecare Satul Bărbăteşti, mai exact capătul satului, în dreptul ultimelor case, din acelaşi punct cu traseele nr. 7 şi nr. 8. Acestea din urmă urcă spre creastă pe Valea Otăsăului, pe când traseul de faţă urcă pe interfluviul dintre Otăsău şi Costeşti.
Începutul traseului este marcat cu un stâlp indicator, de unde, urmărind săgeata, traversăm Otăsăul pe o punte, apoi urcăm pe malul drept al acestuia pe o uliţă până sub coasta dealului. Urcăm pe deal, traversăm o pădure de salcâmi şi după 15 minute ajungem într-o zonă cu fâneţe, ferigă şi pâlcuri de mesteceni. Poteca urcă pe coasta dealului, pe la marginea pădurii, până ajunge la un vâlcel, pe care urcă destul de abrupt până într-un tăpşan unde se află o mică poiană înconjurată de păduri bătrâne de fag. Aici direcţia se schimbă înspre nord-est, trecem pe lângă un izvor, apoi printr-o viroagă ieşim din nou în muchie. De aici poteca este foarte largă, fără probleme de orientare şi urcă încet spre creasta întrezărită printre frunze. După cca. o oră de la plecare ajungem într-o mică şa de unde se zăreşte în stânga drumul forestier care urcă din Pietreni pe Valea Morii, punct în care intersectăm limita Parcului Naţional Buila-Vânturariţa (marcată cu pătrat roşu cu chenar alb). Urcăm un mic vârf, iar după coborârea acestuia prin pădure ajungem la drum într-o şa, în dreptul unei rampe de încărcat lemne, punct unde intersectăm traseul cu nr. 5 (triunghi roşu) care urcă din Pietreni (stâlp indicator). De aici în 5 minute de urcat pe muchie ajungem în Poiana Scărişoara, porţiune comună cu traseul nr. 5 şi cu limita parcului naţional. În Poiana Scărişoara se află amenajat un spaţiu de campare, un refugiu, izvor, panou informativ.
De aici traversăm poiana înspre est până în culme, de unde ni se deschide o frumoasă privelişte către munţii Cozia şi Narăţ. Din culme schimbăm direcţia spre nord, intrăm în pădure ocolind şi ajungem la zona stâncoasă pe care o ocolim pe o brână pe la est. După 100 m ajungem la o vale unde este o intersecţie (indicator), de unde ne despărţim de traseul nr. 5 care merge spre creastă şi Cabana Cheia. Continuăm prin pădurea de fag înspre est, relativ pe curbe de nivel spre Schitul Pătrunsa. Traversăm 4 văi mici fără probleme şi ajungem la a 5-a, de unde coborâm mai accentuat până într-o poiană (Poiana Bulzului) unde se văd resturile unui vechi adăpost. Din partea inferioară a poienii traseul îşi reia direcţia spre est, traversează o mică muchie şi ajunge la o intersecţie marcată cu indicator, de unde coboară în dreapta spre Bărbăteşti traseul nr. 7 marcat cu cruce albastră. Urcăm păstrând aceeaşi direcţie şi după cca. 100 m ajungem într-o muchie unde se află o cruce de marmură albă şi o altă intersecţie (acelaşi traseul nr. 7, de astă dată urcă în stânga spre Curmătura Builei). De aici mai avem de trecut o singură vale (coborâm prin poieni, apoi prin pădurea de fag, traversăm albia pietroasă a pârâului şi urcăm până ieşim în poiană), cea a Otăsăului şi ajungem la Schitul Pătrunsa. Trecem printre primele chilii şi ajungem într-o culme de unde se vede biserica nouă şi celelalte clădiri. Aici intersectăm traseul nr. 8 (indicator) marcat cu cruce roşie, care urcă tot din Bărbăteşti şi continuă până în Satul Cheia. La 50 m sud de indicator se află un panou informativ, iar la 100 m de coborât prin poiană înspre vest se află un spaţiu de campare amenajat. Tot aici se găseşte şi izvor.
Din dreptul indicatorului de la Pătrunsa traseul urcă prin fâneţe înspre nord, trece pe lângă o chilie şi ajunge în muchie în dreptul unei alte chilii, pentru ca după 15-20 minute de la plecarea din poiană să ajungem la baza unei stânci. Traseul o ocoleşte prin stânga şi ajunge după cca. 100 m în dreptul Casei de Piatră, o frumoasă arcadă de calcar între două stânci. Continuăm tot prin stânga stâncii până o ocolim şi ieşim din nou în muchie. După scurt timp de mers pe muchie ieşim din pădurea de fag în golul alpin. De aici direcţia se schimbă înspre vest. Dacă până aici poteca este clară, de aici încolo aceasta se pierde pe pantele înierbate ale Muntelui Albu. Marcajul este aplicat destul de des, însă pe stânci, uneori la nivelul solului. Ca punct de reper luăm crucea de lemn aflată pe un antevârf al muchiei din faţă. Urcăm oblic panta înierbată având în permanenţă crucea sus în dreapta până ajungem în muchie, în dreptul unor stânci ceva mai mari, loc de unde ni se deschide privelişte spre Curmătura Builei şi Vf. Ţucla. Din muchie traversăm în dreapta pe versant, pe lăsătorile oilor până ajungem într-un vâlcel abrupt şi pietros, în care regăsim poteca. Traversăm vâlcelul şi printr-o mică strungă intrăm pe o brână în valea ce coboară din Curmătura Builei. Coborâm până la firul văii, îl traversăm un pic mai sus de marginea pădurii de molid şi urcăm înspre vest prin dreapta unui vâlcel. Îl traversăm şi pe acesta si ajungem la un indicator unde întâlnim din nou traseul nr. 7 marcat cu cruce albastră. De aici până în Curmătura Builei (1450 m), cele două trasee urcă împreună: urcăm puţin, de data asta prin stânga vâlcelului, îl traversăm în dreptul unui izvor cu jgheaburi pt. adăpat animalele şi urcăm pe versant 15 minute înspre nord până la refugiul din Curmătura Builei, trecând pe lângă un alt izvor. În Curmătura Builei se află un refugiu dărăpănat şi o stână reconstruită recent, unde pot înnopta 5-6 persoane în perioada în care nu e ocupata de ciobani. Tot aici găsim şi un stâlp indicator ce marchează intersecţia cu traseul nr. 11, traseul de creastă marcat cu punct roşu.
Din Curmătura Builei coborâm 10 minute spre nord-vest de cealaltă parte a crestei şi ajungem la intersecţia cu traseul nr. 5 (indicator) în punctul numit La Troiţă. Aici se afla un mic refugiu închis pe trei laturi şi un izvor cu apă rece la baza unei stânci. De aici pornim înspre vest, pe potecă marcată şi cu triunghi roşu şi după 15 minute ajungem la o nouă intersecţie marcată cu stâlp indicator, de unde părăsim traseul nr. 5. Coborâm în dreapta pe un vechi drum abrupt de tractor în serpentine strânse prin pădurea tânără de fag. După 20 minute ajungem la firul văii, coborâm pe aceasta şi după 5 minute ajungem la un drum mai larg, înierbat. Pornim pe acesta în dreapta, pe versantul drept al văii, ocolim în dreapta muchia printr-o serpentină largă şi după 15 minute ajungem într-o altă vale, în dreptul unui observator (loc de adăpost pe vreme rea). Coborâm în continuare pe drum şi printr-o serpentină ajungem în vale, pe care o urmăm până în drumul principal din Valea Prislop (Costeşti). Ajungem în vale după ce trecem un pod închis cu barieră, în dreptul unei clădiri din lemn (centru de colectare fructe de pădure). Aici intersectăm traseul nr. 3 (indicator), marcat cu triunghi galben, care urcă din Pietreni pe Valea Costeşti.
traseu06.gpx)