Timp de mers :
- vara : 4 – 4 ½ h
- iarna : nu se recomandă pe porţiunea Valea Bulzului – Curmătura Builei
Locuri de adăpost : Refugiul Curmătura Builei
Puncte de alimentare cu apă : Valea Otăsăului, Curmătura Builei
Descriere :
Este un traseu care urcă din Satul Bărbăteşti în cresta Buila-Vânturariţa, în partea mediană a acesteia: Curmătura Builei.
Traseul are ca punct de plecare Satul Bărbăteşti, mai exact capătul satului, în dreptul ultimelor case, din acelaşi punct cu traseele nr. 6 şi 8. Prima parte este comună cu traseul nr. 8.
Prima parte a traseului este pe drumul forestier (3 km) de pe Valea Otăsăului. Parcurgându-l trecem mai întâi printr-o zonă cu poieni aflate de-o parte şi de alta a râului şi pe rând pe lângă: barieră, panou informativ, troiţă cu izvor şi amenajări ale unei captări de apă: bazine, filtre, decantor, baraj de captare. La capătul drumului forestier ajungem la o intersecţie şi confluenţă (Valea Pătrunsa cu Pârâul Mărului, care formează Otăsăul), unde se află o clădire a Schitului Pătrunsa, panou informativ şi stâlp indicator ce marchează desprinderea traseului nr. 8 care urcă pe muchie la Schitul Pătrunsa.
Traseul continuă în stânga pe drumul forestier de pe Pârâul Mărului. După 20 minute ajungem la o nouă confluenţă (Pârâul Bulzului şi Pârâul Mărului), unde intrăm pe teritoriul Parcului Naţional Buila-Vânturariţa (limita marcată cu pătrat roşu cu chenar alb). De la confluenţă traseul părăseşte valea şi urcă pe interfluviul dintre afluenţi, ieşind în poienile de la Piciorul Mărului. Urcăm prin poiană înspre nord până la pădure, de unde schimbăm direcţia înspre est pentru a traversa o vale în poienile Bulzului. Lăsăm în dreapta două adăposturi pastorale şi urcăm din nou înspre nord prin poiană. La scurt timp după ce trecem de un alt adăpost pastoral (stânga), ajungem la o intersecţia marcata cu stâlp indicator, unde întâlnim traseul nr. 6 marcat cu punct galben. Continuăm în dreapta 100 m (porţiune comună cu traseul nr. 6) până ajungem într-o muchie (stâlp indicator) în dreptul unei cruci albe din marmură. În faţă se văd chiliile de la Schitul Pătrunsa. Aici părăsim traseul nr. 6 care merge la schit şi urcăm în stânga pe muchie, prin poiană, pe marginea pădurii de fag. După 10 minute de urcat ajungem în partea superioară a poienii, intrăm în pădurea de fag şi ajungem într-un mic vârf împădurit din care coborâm uşor până în valea din dreapta, la baza stâncilor. Continuăm pe la baza stâncilor ocolindu-le prin dreapta şi urcăm în serpentine pe versantul vestic al văii ce coboară din Curmătura Builei. După 20 minute de urcuş intersectam valea şi mai urcăm 10 minute pe aceasta, până ieşim din pădure sub abruptul impresionant al Vârfului Ţucla. De aici urcăm în stânga printre molizi, pe lângă un vâlcel şi ajungem la stâlpul indicator care marchează intersecţia cu traseul nr. 6.
De aici până în Curmătura Builei (1450 m), cele două trasee urcă împreună: urcăm puţin, de data asta prin stânga vâlcelului, îl traversăm în dreptul unui izvor cu jgheaburi pt. adăpat animalele şi urcăm pe versant 15 minute înspre nord până la refugiul din Curmătura Builei, trecând pe lângă un alt izvor. În Curmătura Builei se află un refugiu dărăpănat şi o stână reconstruită recent, unde pot înnopta 5-6 persoane în perioada în care nu e ocupata de ciobani. Tot aici găsim şi un stâlp indicator ce marchează intersecţia cu traseul nr. 11, traseul de creastă marcat cu punct roşu.
)