Geomorfologie
Spre deosebire de Mun?ii Cap??ânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturari?a prezint? caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare ?i insulare. Culmea principal? are o lungime de circa 14 km, având îns? caracter unitar doar între Cheile Coste?ti ?i Cheile Cheia, cu o mic? întrerupere în zona Curm?tura Builei (aici cuvertura sedimentar? a fost erodat? pân? la depozitele metamorfice), în rest fiind fragmentat? de c?tre râurile care au s?pat chei (de la vest la est: Bistri?a, Coste?ti, Cheia ?i Ol?ne?ti), care separ? dou? masive: Arnota (sud-vest, între râurile Bistri?a ?i Coste?ti) ?i Stogu (nord-est, între râurile Cheia ?i Ol?ne?ti), care au o înf??i?are diferit? de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restrânse având platouri netezite (Muntele Cacova ?i Muntele Albu), tr?s?tura dominant? fiind cea de culme în trepte, dominat? de vârfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascu?ite (Vânturari?a). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascu?ite ?i zim?ate, chiar dac? în?l?imea descre?te treptat. Eroziunea ?i dezagregarea au deta?at martori de eroziune reziduali cu form? de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35m), în special pe versantul vestic al masivului. Culmile secundare sunt în general scurte (sub 1km) ?i cad în trepte accentuate spre est. Doar în Muntele Cacova apar culmi netede, iar sectoarele de culmi rotunjite din Mun?ii Cacova ?i Piatra. Din punct de vedere altimetric, cota maxim? este situat? la 1885 m (Vârful Vânturari?a Mare) iar cea minim? la 550 m (ie?irea Bistri?ei din chei). Rezult? o medie altitudinal? de 1218 m.
Mersul curbelor ?i reparti?ia hipsometriei în cadrul Masivului se prezint? alungit-concentric. Astfel, altitudinile de peste 1800 m ocup? dou? areale mici în partea central? a Masivului, în jurul vârfurilor Buila ?i Vânturari?a, însumând doar 1,4% din suprafa??. Între 1400 ?i 1800 m se situeaz? întreaga parte central? a masivului ?i insular, Muntele Stogu, totalizând 14,5% din suprafa??. Cea mai mare extindere o ocup? intervalul 1000 - 1400 m, fiind prezent atât în Muntele Arnota ?i Muntele Cacova, cât ?i în lungul întregii borduri estice din partea central? ?i nordic? a masivului. Acest interval altitudinal însumeaz? 56,6% din suprafa??. Partea aflat? sub 1000 m ocup? 27,3% ?i este extins? mai ales în sudul Muntelui Arnota ?i în lungul v?ilor Bistri?a, Coste?ti ?i Cheia.
Calculele densit??ii fragment?rii arat? c? 38,7% din suprafa?a masivului are valori de peste 4 km/kmp . Valoarea cea mai mare ajunge la 5,2 km/kmp ?i se g?se?te la est de vârful Vânturari?a. Suprafe?e cu valori de 3-4 km/kmp reprezint? 27% din suprafa??. Valoarea medie a densit??ii fragment?rii este de 3,5 km/kmp. Valorile mai mici de 2 km/kmp reprezint? 20,8% din suprafa?a întregului masiv. Valoarea minim? calculat? este 0,9 km/kmp, în perimetrul carierei de la Bistri?a. Cu excep?ia v?ilor alohtone ale Bistri?ei, Coste?tiului, Cheii ?i Ol?ne?tiului, v?ile cu regim de scurgere permanent? aproape lipsesc. Din acest motiv, ponderea cea mai ridicat? în calcule o au organismele toren?iale ?i culoarele de avalan?e care br?zdeaz? versan?ii abrup?i. Adâncimea fragment?rii reliefului atinge valoarea maxim? de 820 m. Energia medie este de 518 m iar cea minim? în jur de 350 m, în general valori normale pentru mun?ii cu altitudine mijlocie. Pe mai mult de jum?tate din suprafa?a masivului energia reliefului este sub 500 m, respectiv 24% din suprafa?? sub 400 m ?i 33% între 400 ?i 500 m. Arealele cu valori de 500 - 600 m reprezint? 15% din suprafa?a masivului. Energia de 600 - 700 m reprezinta13,5%. Cele mai ridicate valori - de peste 700 m - însumeaz? 14,5% din suprafa?a masivului. În multe situa?ii, valorile obi?nuite sunt ridicate datorit? raport?rii v?ilor la abrupturile ce delimiteaz? culmea principal? a masivului.
Declivitatea reliefului influen?eaz? direct tipul ?i intensitatea proceselor geomorfologice ?i i?i pune puternic amprenta asupra peisajului. Valoarea declivit??ii este foarte variat? ?i ajunge pân? la 80 - 900 în cazul abrupturilor, pe alocuri ap?rând chiar ?i pere?i cu surplombe. Cea mai mare extindere o au suprafe?ele cu înclin?ri de 40 - 600 (33%), pantele cuprinse între 20 - 400 ocup? 16% din suprafa??, suprafe?ele cu pante de 10 – 200, 10% ?i sub 100, 9%. Aceea?i mare varietate se constat? ?i în cazul expunerii versan?ilor. Suprafe?ele orizontale ?i suborizontale, reprezint? doar 6% din întinderea masivului. Suprafe?ele cu expozi?ie estic? ?i sudic?, ocup? 25% ?i respectiv 32% din suprafa??, comparativ cu cele expuse spre vest (18%) ?i nord (19%).
)
)
)
)
