Speologie
Creasta calcaroas? a Masivului Buila-Vânturari?a, prin dispunerea ei pe direc?ie SV-NE, a constituit ?i constituie o barier? pentru râurile care adun? apele de pe versan?ii sudici ai Mun?ilor C?p??ânii. Râurile, nevoite s? ocoleasc? zona central?, au reu?it s? str?pung? aceast? barier? numai la cele dou? extremit??i: în partea de sud-vest râurile Bistri?a ?i Coste?ti ?i-au s?pat spectaculoase chei între care este cuprins Muntele Arnota, iar în partea de nord-est râurile Cheia ?i Ol?ne?ti au t?iat Cheile Comarnicelor (Cheile Recea sau Cheile Cheii), printre cele mai adânci ?i mai s?lbatice din ?ar?, prezentând pe o lungime de peste 1 km cascade, marmite, s?ritori, pere?i apropia?i pân? la 2 m dar înal?i de peste 300 m ?i respectiv Cheile Mânzului (Cheile Ol?ne?tilor, Cheile Folea, Valea Rea sau Cheile Râului Sec).
În afara cheilor, formele exocarstice sunt reduse ca num?r, varietate ?i dimensiuni, datorit? morfologiei barei de calcare. Dintre acestea ar fi de amintit câmpul de lapiezuri din Muntele Albu, cele câteva arcade naturale, dintre care Casa de Piatra de la P?trunsa este cea mai cunoscut?, hornurile de la Curm?tura Builei, abruptul nord-vestic. Formele endocarstice sunt mult mai bine reprezentate, prin peste 100 de pesteri ?i câteva avene. Masivul Buila-Vânturari?a reprezint? cel mai estic areal din Carpa?ii Meridionali care ad?poste?te faun? troglobiont?. Pentru aceasta ?i pentru faptul ca num?rul speciilor troglobionte este destul de mare, importan?a biospeologic? este foarte mare.
)
)
)
